luni, 19 iunie 2017

CREMĂ DE ZAHĂR ARS




Ingrediente:

4 ouă,
500 ml lapte, 
150 g zahăr tos pentru cremă, 
1 plic cu zahăr vanilat, 
1 praf de sare, 
150 g zahăr tos pentru caramel. 

Mod de preparare: 

Se sparg ouăle întregi într-un bol. Se adaugă praful de sare şi se bat cu telul până devin spumoase. Se adaugă zahărul pentru cremă şi zahărul vanilat şi se bat cu telul până devine o compoziţie spumoasă şi legată, cu zahărul topit. Se adaugă treptat laptele.




Într-o oală în care vom fierbe crema, punem zahărul pentru caramel. Lăsăm să se topească la foc mic până devine fluid şi are culoarea konjakului, apoi prin învârtirea vasului, distribuim caramelul uniform pe pereţi.





După ce am făcut caramelul, îl lăsăm la răcit. Dăm drumul cuptorului pentru a se încălzi. Turnăm compoziţia de cremă în vasul cu caramel. Punem acel vas la bain-marie pentru început. Apa trebuie să nu ajungă la fundul vasului şi să clocotească, altfel compoziţia se va brânzi. Din acest motiv, din când în când mai turnăm câte un pahar de apă rece atunci când apa din vasul de jos începe să clocotească. După ce vedem că s-a coagulat puţin, punem vasul cu cel de dedesubt cu apă, aşa cum e, la cuptor. Lăsăm să ce închege 50-60 de minute. Când vedem că şi la suprafaţă a prins o culoare mai închisă şi s-a întărit, stingem focul şi scoatem vasul din cuptor.





Scoatem vasul cu crema şi îl lăsăm să se răcească, apoi îl punem la frigider de seara până dimineaţa, sau până a doua zi.


Scoatem vasul de la frigider şi dăm cu cuţitul pe margine ca să se desprindă crema de pe pereţi, apoi îl răsturnăm cu totul în vasul de servit.


Dacă mai rămâne caramel pe fundul vasului, punem puţină apă peste el şi îl dăm câteva clocote până devine un sirop fluid pe care îl turnăm apoi peste cremă.
Împărţim în boluri sau cupe şi servim.





Poftă bună !

Max's concept.
© Copyright 2017 MAX'S CONCEPT

duminică, 11 iunie 2017

BUSUIOCUL - O PLANTĂ CARE NE FACE MÂNCAREA MAI DIGESTIBILĂ


BUSUIOCUL 

Busuiocul a fost o plantă aromatică foarte cunoscută în Asia, timp de secole. Astăzi creşte şi în Europa, în multe varietăţi şi specii, care diferă ca aromă, culoare a frunzelor şi formă. Planta poate creşte în înălţime până la 50 cm şi, dacă nu-i sunt culese frunzele cu regularitate, vara dezvoltă flori în nuanţe de alb până la roz şi chiar violet.

Frunzele busuiocului sunt bogate în uleiuri esenţiale. Aromele sale sunt variate, în fucţie de specie, cum ar fi busuiocul lămâios, busuiocul scorţişoară, busuiocul camforat, busuiocul anason, busuiocul picant tailandez sau busuiocul exotic mexican. Pentru a-şi dezvolta aroma la maximum, busuiocul necesită un loc cald şi însorit, cu sol umed. Busuiocul are nevoie de căldură pentru a creşte. El creşte bine şi în grădinile de iarnă, dar va muri dacă nu este udat cum trebuie.

Dacă mutaţi busuiocul la interior pentru iarnă, puteţi culege frunzele de-a lungul întregului an. Le puteţi usca sau congela, pentru a le utiliza ulterior, dar ele îşi pierd gustul şi aroma. Trebuie culese înainte ca planta să înflorească.


GASTRONOMIE:

Busuiocul este folosit foarte des în bucătăria mediteraneană. Se adaugă salatelor şi pastelor, dar şi felurilor pe bază de carne şi peşte. Datorită lui, felurile grele de mâncare devin mai digestibile.

EFECTE TERAPEUTICE:

Uleiul esenţial calmează nervii şi alungă stresul. Ceaiul din frunze de busuioc ajută împotriva crampelor stomacale şi stimulează pofta de mâncare.


COSMETICĂ:

Busuiocul este foarte eficient în menţinerea respiraţiei proaspete. Adăugaţi 1 mână de frunze proaspete într-o cană de apă fierbinte, lăsaţi să stea 15 minute şi clătiţi-vă gura cu acest amestec.

SCOPURI DECORATIVE:

Datorită varietăţii florilor şi a diferitelor sale arome, busuiocul arată foarte bine pe balcoane şi terase şi în plus împrospătează şi parfumează aerul în mod plăcut.

Florile sale reprezintă o atracţie pentru fluturi şi albine.


Sugestii:


S î n z i a n a 🌳


Max's concept.
© Copyright 2017 MAX'S CONCEPT


joi, 8 iunie 2017

PRĂJITURĂ CU CIREŞE SAU VIŞINE


Ingrediente:

500 g cireşe sau vişine,
5 ouă mari,
200 g zahăr,
200 g făină albă 000, 
50 ml lapte dulce, 
125 g unt (sau untdelemn), 
1 praf de sare, 
1 plic praf de copt (o linguriţă cu vârf), 
1-2 linguri pesmet (sau griş), 
1 lingură de rom sau zeamă de lămâie, după preferinţe, 
1 plic zahăr vanilat, 
hârtie de copt pentru tavă. 

Mod de preparare: 

Se pregăteşte o tavă de aproximativ 26x40 cm, pe care o umezim puţin şi apoi punem pe ea hârtia de copt decupată astfel ca să ajungă şi în părţile laterale. Dacă nu avem hârtie de copt, putem unge tava cu o grăsime solidă moale şi o tapetăm cu făină.

Spălăm fructele şi le lăsăm la scurs. Cu un instrument special, scoatem sâmburii cireşelor sau vişinelor. Punem fructele într-un vas şi presărăm peste ele pesmetul (sau grişul), amestecându-le uşor. În acest fel sucul nu se va scurge din fructe nici în etapa de aşteptare, nici în timpul coacerii. Apoi topim untul într-un vas cu fundul mic, pentru a nu se arde în timpul topirii şi pentru a avea timp să se mai răcească puţin fără să se întărească la loc până îl vom adăuga la compoziţie. Putem folosi în locul untului, untdelemn, dar gustul preparatului va fi mai bun dacă folosim unt.

Ştergem coaja ouălor cu un şervet umed. Separăm gălbenuşurile de albuşuri în boluri separate. Punem un vârf de cuţit de sare peste albuşuri, apoi le batem cu telul. Când am ajuns pe la jumătate, punem tot zahărul tos şi continuăm baterea. Spre final adăugăm romul (sau zeama de lămâie dacă vrem o cocă acrişoară, de exemplu la varianta cu vişine) şi continuăm baterea până albuşul devine foarte tare.

Frecăm gălbenuşurile cu laptele dulce şi le adăugăm peste albuşuri, apoi adăugăm untul topit şi făina, neapărat cernută şi amestecată în prealabil cu praful de copt şi un vârf de cuţit de sare şi zahărul vanilat. Amestecăm totul de jos în sus de 9-10 ori ca să se omogenizeze, dar nu foarte puternic ca să nu cadă albuşul.

Turnăm această compoziţie în tavă şi o netezim cu o spatulă. Peste această compoziţie punem fructele în mod uniform.


Punem tava la copt în cuptorul preîncălzit, fixăm focul la mediu şi nu deschidem uşa cuptorului cel puţin 20 de minute. Verificăm prin geamul cuptorului şi, dacă ni se pare că se arde prea tare, mai reducem focul. Se coace aproximativ 30 de minute.

În timpul coptului, fructele vor intra în compoziţie, în timp ce aceasta va creşte şi se va rumeni frumos.

Se scoate prăjitura din cuptor şi se lasă să se răcească puţin.


Se taie atât cât se serveşte şi se presară pe farfurie cu zahăr pudră.


Prăjitura se poate servi călduţă sau rece. Prăjitura care rămâne poate fi păstrată pe un platou, netăiată. Platoul se va introduce cu totul într-o pungă, ca să nu se usuce şi să rămână pufoasă câteva zile. În acest mod nu-şi va schimba nici gustul, nici textura şi nici aspectul.

Notă: Această prăjitură poate fi făcută şi cu alt tip de fructe: caise, mere, pere, etc.


Poftă bună !

Max's concept.
© Copyright 2017 MAX'S CONCEPT