VINIŞOR DE CASĂ DIN SMOCHINE SAU STAFIDE

Ingrediente:

1 kg smochine sau 500 g stafide,

2 kg zahăr tos,

6 litri apă purificată,

3 lămâi, 

10 g drojdie proaspătă (opţional).

Mod de preparare:

Smochinele sau stafidele se toacă cu un tocător sau se trec prin maşina de tocat, apoi se pun într-o damigeană de 10 litri. Zahărul se dizolvă în 3 litri de apă, se adaugă sucul de la o lămâie şi se lasă să fiarbă 10 minute, apoi se răceşte cu restul de apă şi se toarnă peste smochine, împreună cu zeama de la celelalte lămâi (circa 100 ml de suc) şi coaja de la o lămâie întreagă (ca să primească un gust uşor amărui). 

Drojdia se freacă cu o linguriţă de zahăr până ce se lichefiază, apoi se diluează cu puţină apă şi se adaugă în damigeană. Se poate lăsa să fermenteze şi mai încet, fără drojdie adăugată, numai cu drojdiile sălbatice din aer şi de pe fructe. Damigeana se astupă cu dop de fermentaţie, al cărui furtun se pune într-un recipient cu apă, ca să nu intre aer înăuntru. În timpul fermentării, mai ales la început, apa din recipient va scădea rapid, aşa că trebuie să fim atenţi să o completăm la timp. De asemenea, compoziţia din damigeană va creşte în volum, deci trebuie să ne asigurăm că am lăsat destul spaţiu liber în partea de sus.

Damigeana se lasă la temperatura camerei (18 - 20 grade Celsius) pentru ca vinul să fermenteze 5 - 6 săptămâni, agitându-l o dată zilnic. După ce s-a limpezit bine, se trage în sticle, care vor fi astupate cu dopuri şi vor fi păstrate la rece. După 1 - 2 săptămâni, în timp ce lichidul se clarifică, dacă se văd depuneri la fundul sticlelor, se mai trage o dată în alte sticle curate, având grijă să turnăm numai partea clară, curată şi să aruncăm partea cu depuneri, apoi procedăm la fel, astupăm sticlele cu dopuri şi le păstrăm la rece.

Smochine, curmale şi stafide după fermentaţie

Peste drojdia de vin rămasă se pot pune 6 litri de apă, 2 kg de zahăr şi zeama de la 2 - 3 lămâi  (zahărul se fierbe 10 minute împreună cu jumătate din cantitatea de apă rece şi cu zeama celorlalte lămâi. Vinul se lasă să fermenteze 2 -3 săptămâni, agitându-l o dată zilnic, până când se limpezeşte bine, apoi se trage în sticle, sau vinul din seria I se amestecă cu vinul din seria II, pentru a se obţine un vin de calitate mai bună, cu mai mult alcool.

Culoarea vinişorului de stafide imediat după extragere

Practic acesta nu este un vin, care prin definiţie este obţinut numai din zeama strugurilor, fără alte adaosuri, este un vinişor vitaminizant şi se recomadă să fie băut după ce lichidul din sticle devine clar şi transparent. Se recomandă 200 ml pe zi, nu mai mult, dacă se poate în două reprize, mai ales în perioada iernii. Este deci o băutură cu rol terapeutic, dar şi reconfortant.

După un an, va avea mai multă tărie, iar gustul şi aroma lui se vor transforma. Este recomandabil să fie consumat după minim 6 luni, dar după un an devine mult mai eficient.

Se poate face şi din combinaţia ambelor fructe, smochine şi stafide, ba chiar şi cu adaos de curmale, dar trebuie repectată proporţia cantităţilor arătate la "Ingrediente".

Băutură  mixtă vitaminizantă

Să vă fie de folos ! 

Max's concept.

© Copyright 2017 MAX'S CONCEPT

PÂINE DE CASĂ CU CARTOFI

Ingrediente:

1 kg făină de grâu tip BL55,

200 - 300 g cartofi,

30 g drojdie de bere proaspătă,

650 ml apă,

1 linguriţă rasă de zahăr,

1 linguriţă de sare.

Mod de preparare:

Am folosit acest tip de făină:

Contează tipul de făină folosit pentru că pâinea nu iese la fel. Dar indiferent de tip, făina se cerne întotdeauna.

Cartofii bine spălaţi se fierb în apă clocotită cu puţină sare, circa 30 de minute şi, când intră cu uşurinţă furculiţa în ei, se scurg de apă.

200 g cartofi la fiert

 Se curăţă de coajă şi se rad pe răzătoarea cu găuri mici sau se zdrobesc cu strivitorul de cartofi, dacă sunt puţini. Dacă sunt mulţi, atunci când facem o cantitate mai mare de pâine, îi putem da prin maşina de tocat. Cartofii se lucrează până sunt fierbinţi, altfel devin cleioşi.

Într-un castron de circa 3 litri, se freacă drojdia cu o linguriţă rasă de zahăr până când se lichefiază. 

Se diluează cu 100 ml apă călduţă şi se adaugă cartofii zdrobiţi, 100 g făină şi maiaua de la pâinea anterioară, dacă avem. Se bate bine cu lingura de lemn ca să se omogenizeze, se presară cu puţină făină, se acoperă cu un şervet şi se lasă să crească circa 30 de minute, mai aproape de o sursă de căldură. 

maiaua dospită

Când a crescut încă o dată pe cât a fost, se adaugă sarea, 1/2 litru de apă călduţă şi restul de făină. Se amestecă la început cu lingura de lemn, apoi se frământă cu mâna. 

Notă: Desigur, trebuie să ne mai spălăm o dată mâinile înainte de frământat şi să ne acoperim capul. 

Se frământă cu mâna, cu pumnii strânşi, circa 20 de minute, aducând mereu aluatul dinspre margine spre mijloc, ca să se încorporeze cât mai mult aer care la copt se va dilata şi, împreună cu dioxidul de carbon rezultat prin fermentare (care se dilată la copt) va face să crească aluatul. Se mai adaugă apă călduţă cât este necesar, pentru ca aluatul să nu fie prea vârtos, să se poată frământa uşor şi astfel va creşte mai bine. Aluatul nu trebuie să fie nici prea moale, să nu-şi poată menţine forma, altfel va curge când se modelează pâinea. După ce se frământă 5 minute, deja se poate aprecia câtă apă trebuie, ţinând cont că aluatul se mai înmoaie puţin în timpul fermentării, mai ales când e pregătit cu cartofi. Dacă facem pâine fără cartofi, atunci adăugăm puţin mai multă apă (700 ml în loc de 650 ml).

Când se formează băşici cu aer şi aluatul se desprinde de mână (la cantitate mică e mai puţin vizibil) ne oprim din frământat, acoperim vasul şi îl lăsăm într-un loc călduţ pentru circa 30 de minute, până îşi dublează volumul.

După 30 de minute, se mai frământă 2 - 3 minute, ca să se stimuleze mai bine activitatea drojdiei,şi se lasă să crească din nou. Dacă toate condiţiile sunt bune, pâinea dospeşte în circa o oră. Nu se lasă să dospească mai mult decât este necesar, nici maiaua şi nici aluatul frământat.

Aluatul la jumătatea perioade de dospire

Aluatul la finalul perioadei de dospire

Se încălzeşte cuptorul cu circa 30 de minute înainte de coacere. 

Între timp, modelăm pâinea. Deşertăm aluatul pe un blat presărat cu făină şi îl împărţim în câte părţi dorim, dându-i forma după tăvile pe care le avem.

Punem pâinile modelate în tăvile pregătite şi îl lăsăm să dospească în tăvi încă 20 - 30 de minute. Dacă pregătim în cantitate mică, pâinile se pot coace în tăvi de prăjitură, unse cu puţin ulei, în cuptorul de la aragaz. Pentru o culoare frumoasă, le putem unge cu un gălbenuş de ou frecat cu puţină apă rece. Dacă vrem o coajă mai maronie și mai groasă, le putem unge cu 1 lingură de făină frecată în 2-3 linguri de apă rece.

Aluatul pus simplu în tavă de cozonac

Când se introduc tăvile în cuptor, focul se fixează la jumătate, la foc mijlociu. Pâinea se coace în cuptorul de aragaz în circa 50 - 60 de minute. 

Când sunt coapte, pâinile se pun pe o planşetă, unele lângă altele (având grijă să nu se preseze), se acoperă bine cu un şervet şi cu încă ceva mai gros deasupra (mai multe prosoape groase sau un şervet şi o păturică). 

După ce s-au răcit, se pot păstra într-un loc mai răcoros, în sac de pânză care apoi se introduce într-o pungă de nylon, ca să nu se usuce prea repede.

Pâine scoasă din tavă, pe partea laterală

Notă: Dacă pâinea se dă la rece când este caldă, vaporii se condensează brusc în interiorul ei, o umezesc şi devine cleioasă.

Sfat: nu faceţi multă pâine deodată ca apoi să se usuce până o terminaţi de mâncat. Cel mai bine e să apreciaţi câtă se mănâncă în următoarele trei zile şi apoi veţi face alta, ca să aveţi mereu pâine proaspătă. 

Sper să vă fie de folos!

Poftă bună!

Max's concept.

© Copyright 2017 MAX'S CONCEPT