Conform legislației în vigoare, adaosul de aditivi trebuie înscris vizibil pe eticheta fiecărui ambalaj de desfacere (sticlă, borcan, cutie, pachet), menționându-se, după caz, ”conservant chimic”, ”aromatizant sau îndulcitor sintetic”, ”colorant artificial”.
Așadar, atunci când citiți eticheta unui produs, trebuie să fiți atenți la următoarele aspecte:
- pe ambalajul produsului alimentar trebuie trecute obligatoriu și detaliat conținutul caloric de sare, zahăr și alergeni;
- adresa exactă și completă (inclusiv țara) producătorului;
- informații privind conținutul de substanțe nutritive: număr de proteine, grăsimi, glucide și minerale, raportate la suta de grame sau porția de aliment.
De ce este așa de importantă eticheta unui produs?
Este interzis adaosul de aditivi alimentari în scopul mascării unor alterări sau degradări ale produselor alimentare. Este interzis adaosul de conservanți la conservele sterilizate.
Clasificarea aditivilor alimentari
Aditivii alimentari sunt structurați în următoarele grupe:
- conservanți - substanțe care prelungesc perioada de păstrare a alimentelor prin protejarea lor împotriva alterării produse de microorganisme;
- antioxidanți - substanțe care prelungesc perioada de păstrare a alimentelor, prin protejarea împotriva oxidării (râncezirea, schimbarea culorii);
- acidifianți - substanțe care cresc aciditatea alimentelor, imprimându-le un gust acru;
- substanțe-tampon - se folosesc la reglarea și la menținerea pH-ului specific alimentului;
- antispumanți - se folosesc pentru reducerea și prevenirea spumei;
- emulgatori - substanțe care fac posibilă formarea și menținerea unui amestec omogen între două sau mai multe faze nemiscibile;
- agenți de gelificare - substanțe care permit și care ajută la formarea gelurilor;
- stabilizatori - substanțe care fac posibilă menținerea proprietăților fizico-chimice ale alimentelor, menținând omogenizarea dispersiilor, culoarea;
- substanțe de îngroșare - substanțe care au capacitatea de a mări vâscozitatea produselor alimentare;
- îndulcitori - substanțe (altele decât zahărul) care se utilizează pentru a da gust dulce alimentelor;
- coloranți naturali - substanțe care colorează sau mențin culoarea anumitor produse obținute pe cale chimică;
- agenți de afânare, antiaglomeranți - substanțe care contribuie la creșterea volumului alimentelor fără a modifica valoarea energetică (drojdia de panificație, praful de copt, bicarbonatul de sodiu, amoniu, etc.);
- potențiator de aromă - substanțe care mențin și amplifică aroma specifică alimentelor;
- substanțe-suport - se folosesc cu scopul de a facilita transportul și utilizarea aditivilor fără a modifica proprietățile pe care se bazează utilizarea lor;
- enzime, preparate enzimatice - sunt folosite în industria alimentară cu scopul de a reduce timpii tehnologici și de a îmbunătăți randamentele de fabricație;
- aromatizanți - substanțe care generează aroma în produsele alimentare și care se împart în trei categorii
- substanțe aromate naturale - se obțin prin procese fizice enzimatice sau microbiologice din materii prime de origine vegetală sau animală;
- substanțe identic naturale - sunt identice din punctul de vedere al compoziției cu aromele naturale, componentele fiind obținute prin sinteză;
- substanțe artificiale - se obțin prin sinteză, având structura și compoziția diferite de cele naturale.
Legislația în vigoare în România prevede următoarele reglementări privind utilizarea aditivilor alimentari:
- doza de utilizare a aromatizanților va fi cea recomandată de firma producătoare, avizată de Ministerul Sănătății;
- nu se admite folosirea aromatizanților la produse neprelucrate, făină, amidon, zahăr, conserve sterilizate din fructe și legume, fructe deshidratate, cafea, ceai, vin, etc.
- aditivii tehnologici pot fi folosiți numai cu avizul Ministerului Sănătății;
- toți aditivii folosiți trebuie să fie de calitate alimentară;
- avizul sanitar pentru aditivii alimentari folosiți în România este valabil timp de 3 ani de la data emiterii. În timpul acestei perioade el poate fi retras dacă se constată că este folosit necorespunzător sau dacă aditivul avizat are efecte asupra sănătății sau mediului.
Codificarea aditivilor
Conform acordurilor dintre țările europene, codificarea aditivilor alimentari se face astfel:
litera E urmată de 3 sau 4 cifre care atestă controlul toxicologic. De aici a rezultat probabil și denumirea de E-uri ”împământenită” pentru aditivii alimentari.
În condițiile actuale, când alimentația noastră este tot mai industrializată și când adăugarea aditivilor aproape în orice fel de produse devine inevitabilă, o întrebare logică și imediată pe care și-o pune fiecare dintre noi ar fi dacă acești aditivi alimentari sunt sau nu o sursă de toxicitate pentru organismul uman. În mod normal, utilizarea aditivilor alimentari are ca scop îmbunătățirea unor funcții ale alimentului și aducerea unor avantaje consumatorilor, în ceea ce privește gustul, aroma și conservabilitatea produsului (mărirea termenului de valabilitate și păstrarea proprietăților nedeteriorate în acest timp). În acest context, în mod logic, consumatorii nu se așteaptă ca aditivii folosiți în hrană să le pericliteze viața și sănătatea.
La nivel mondial, sunt discuții aprinse pe această temă, mai ales în legătură cu legislația aferentă care, în momentul actual, diferă de la o țară la alta și de la un continent la altul. Când România a aderat la UE, s-a încercat armonizarea legislației cu regulamentele UE, însă suntem departe de o informare corectă a consumatorului privind utilizarea de aditivi, ca să nu mai vorbim de protecția acestuia, deși avem organisme și instituții care ar trebui să acționeze în acest sens. Numai simplul fapt că un aviz pentru utilizarea unui aditiv alimentar are o valabilitate de 3 ani constituie un mare semn de întrebare și totodată o ”breșă” legislativă care permite utilizarea oricărui compus timp de 3 ani cu lejeritate, deoarece cine ar cheltui bani și timp cu studiile de specialitate pentru a stabili dacă acesta produce sau nu efecte toxice în tot acest răstimp? Poate dacă un aditiv e interzis la nivelul UE, prin alinierea noastră la legislația europeană, îl interzicem și noi.
Exemplu:
Ciclamatul, o substanță larg folosită ca un zahăr sintetic, nu este admis în Suedia, iar în Anglia este utilizat în concentrații duble față de cele din Franța. Scandalul ciclamatului a apărut acum 40 de ani, când numai în unele laboratoare s-a observat un efect cancerigen la animale pentru concentrații de 10 ori mai mari față de cele folosite în alimentele destinate consumului uman (băuturi răcoritoare sau prăjituri). În urma acestor cercetări s-au stabilit doze zilnice admise (DZA) pe kg corp, 11 mg pentru un adult de 70 kg și 220 mg pentru un copil de 20 kg. Concentrațiile maxime autorizate de ciclamat în produsele alimentare sunt de 500 mg/kg în prăjituri, 250 mg în înghețată, 400 mg în băuturi răcoritoare și 1500 mg în guma de mestecat. Ciclamatul de sodiu folosit la fabricarea unui sortiment de Coca-Cola a fost interzis în SUA, țară puternic industrializată, a cărei legislație până nu de mult mergea pe premisa că ”tot ce nu este interzis, este autorizat.”
În urma discuțiilor controversate, studiilor și ceretărilor efectuate de-a lungul timpului, au fost întocmite și publicate liste și tabele cu E-uri bune și E-uri periculoase. Aceste liste nu sunt complete nici pe departe, cercetările fiind continuate și în consecință putând apărea schimbări de la o zi la alta.
Utilizarea aditivilor alimentari în industria alimentară, în zilele noastre, este mai mult decât o necesitate. Este soluția de compromis la care au ajuns producătorii pentru a mări conservabilitatea alimentelor și a împiedica dezvoltarea unor bacterii periculoase (cum ar fi Clostridium botulinium) în timpul depozitării și comercializării produselor. Mai mult decât atât, trebuie să fim conștienți că este o misiune imposibilă să ne aprovizionăm cu toate categoriile de alimente/produse alimentare (și aici e vorba cu predilecție de rețeaua comercială din marile orașe) care să nu conțină aditivi alimentari. Nu vă lăsați păcăliți de inscripționarea pe etichetă a mesajului: ”Fără conservanți”; conservanții sunt doar o clasă/grupă de aditivi alimentari! Sau ”Nu conține coloranți sintetici”, produsul poate conține... conservanți și exemplele pot continua.
Important este să păstrăm un echilibru, în special cu privire la dozele admise, și din când în când să ne întoarcem la natură, la hrana vie, cât mai puțin procesată.
Mai nou și țăranii români se aprovizionează cu făină cu amelioratori și mălai îmbogățit cu fortifianți (tot de la oraș), deoarece morile din satele lor s-au desființat.
litera E urmată de 3 sau 4 cifre care atestă controlul toxicologic. De aici a rezultat probabil și denumirea de E-uri ”împământenită” pentru aditivii alimentari.
În condițiile actuale, când alimentația noastră este tot mai industrializată și când adăugarea aditivilor aproape în orice fel de produse devine inevitabilă, o întrebare logică și imediată pe care și-o pune fiecare dintre noi ar fi dacă acești aditivi alimentari sunt sau nu o sursă de toxicitate pentru organismul uman. În mod normal, utilizarea aditivilor alimentari are ca scop îmbunătățirea unor funcții ale alimentului și aducerea unor avantaje consumatorilor, în ceea ce privește gustul, aroma și conservabilitatea produsului (mărirea termenului de valabilitate și păstrarea proprietăților nedeteriorate în acest timp). În acest context, în mod logic, consumatorii nu se așteaptă ca aditivii folosiți în hrană să le pericliteze viața și sănătatea.
La nivel mondial, sunt discuții aprinse pe această temă, mai ales în legătură cu legislația aferentă care, în momentul actual, diferă de la o țară la alta și de la un continent la altul. Când România a aderat la UE, s-a încercat armonizarea legislației cu regulamentele UE, însă suntem departe de o informare corectă a consumatorului privind utilizarea de aditivi, ca să nu mai vorbim de protecția acestuia, deși avem organisme și instituții care ar trebui să acționeze în acest sens. Numai simplul fapt că un aviz pentru utilizarea unui aditiv alimentar are o valabilitate de 3 ani constituie un mare semn de întrebare și totodată o ”breșă” legislativă care permite utilizarea oricărui compus timp de 3 ani cu lejeritate, deoarece cine ar cheltui bani și timp cu studiile de specialitate pentru a stabili dacă acesta produce sau nu efecte toxice în tot acest răstimp? Poate dacă un aditiv e interzis la nivelul UE, prin alinierea noastră la legislația europeană, îl interzicem și noi.
Ciclamatul, o substanță larg folosită ca un zahăr sintetic, nu este admis în Suedia, iar în Anglia este utilizat în concentrații duble față de cele din Franța. Scandalul ciclamatului a apărut acum 40 de ani, când numai în unele laboratoare s-a observat un efect cancerigen la animale pentru concentrații de 10 ori mai mari față de cele folosite în alimentele destinate consumului uman (băuturi răcoritoare sau prăjituri). În urma acestor cercetări s-au stabilit doze zilnice admise (DZA) pe kg corp, 11 mg pentru un adult de 70 kg și 220 mg pentru un copil de 20 kg. Concentrațiile maxime autorizate de ciclamat în produsele alimentare sunt de 500 mg/kg în prăjituri, 250 mg în înghețată, 400 mg în băuturi răcoritoare și 1500 mg în guma de mestecat. Ciclamatul de sodiu folosit la fabricarea unui sortiment de Coca-Cola a fost interzis în SUA, țară puternic industrializată, a cărei legislație până nu de mult mergea pe premisa că ”tot ce nu este interzis, este autorizat.”
În urma discuțiilor controversate, studiilor și ceretărilor efectuate de-a lungul timpului, au fost întocmite și publicate liste și tabele cu E-uri bune și E-uri periculoase. Aceste liste nu sunt complete nici pe departe, cercetările fiind continuate și în consecință putând apărea schimbări de la o zi la alta.
Utilizarea aditivilor alimentari în industria alimentară, în zilele noastre, este mai mult decât o necesitate. Este soluția de compromis la care au ajuns producătorii pentru a mări conservabilitatea alimentelor și a împiedica dezvoltarea unor bacterii periculoase (cum ar fi Clostridium botulinium) în timpul depozitării și comercializării produselor. Mai mult decât atât, trebuie să fim conștienți că este o misiune imposibilă să ne aprovizionăm cu toate categoriile de alimente/produse alimentare (și aici e vorba cu predilecție de rețeaua comercială din marile orașe) care să nu conțină aditivi alimentari. Nu vă lăsați păcăliți de inscripționarea pe etichetă a mesajului: ”Fără conservanți”; conservanții sunt doar o clasă/grupă de aditivi alimentari! Sau ”Nu conține coloranți sintetici”, produsul poate conține... conservanți și exemplele pot continua.
Important este să păstrăm un echilibru, în special cu privire la dozele admise, și din când în când să ne întoarcem la natură, la hrana vie, cât mai puțin procesată.
Mai nou și țăranii români se aprovizionează cu făină cu amelioratori și mălai îmbogățit cu fortifianți (tot de la oraș), deoarece morile din satele lor s-au desființat.
Alte substanțe toxice din alimente și unde le putem găsi:
O listă completă a aditivilor alimentari o puteți găsi pe site-ul Ministerului Sănătății.
Dați click pe rândul de mai jos pentru a citi Regulamentul UE cu privire la aditivii alimentari:
REGULAMENTUL (UE) NR. 1129/2011 AL COMISIEI din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentari
Valorile privind pragurile limită sunt revizuite ca rezultat al cercetărilor suplimentare și al experienței dobândite; pentru valorile limită actuale de expunere profesională trebuie să consultați atât directivele Comisiei, cât și legislația națională.
- Pesticide compuși organo-fosforici - cereale, vegetale;
- Ierbicide dioxină - cereale, vegetale;
- Nitriți, nitrați, îngrășăminte azotate - apă potabilă;
- Plumb, cadmiu, mercur, arseniu - cereale, apă;
- Compuși difenil policlorurați - pește;
- Acetaldehida - băuturi alcoolice;
- Compuși aromatici - carne și derivate;
- Estrogeni - carne;
- Acroleină - mâncare foarte prăjită (arsă);
- Aminoacizi pirolizați - mâncare foarte prăjită (arsă).
O listă completă a aditivilor alimentari o puteți găsi pe site-ul Ministerului Sănătății.
Dați click pe rândul de mai jos pentru a citi Regulamentul UE cu privire la aditivii alimentari:
REGULAMENTUL (UE) NR. 1129/2011 AL COMISIEI din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentari
Valorile privind pragurile limită sunt revizuite ca rezultat al cercetărilor suplimentare și al experienței dobândite; pentru valorile limită actuale de expunere profesională trebuie să consultați atât directivele Comisiei, cât și legislația națională.
Să vă fie de folos !
S î n z i a n a 👍
(Absolvent EUROCOR al cursului ”Cum să mâncăm sănătos”.)
Sursa: Eurocor; Internet.
Max's concept.
© Copyright 2020 MAX'S CONCEPT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu